fbpx

Corelația dintre ocluzia dentară și postură

Echilibrul mandibular influențează postura

Posturologia este știința pluridisciplinară care angrenează ca discipline medicina dentară, ortopedia, oftalmologia, ORL, neurologia și recuperarea neuro-musculară. Ea se ocupă de studiul diverselor aparate și sisteme ale corpului care intervin în reglarea posturii.

Corpul nostru se poziționează în spațiu prin intermediul a patru captori: vizual, vestibular, masticator, podal. La rândul său, captorul masticator este  format din cele două arcade dentare de pe maxilar și mandibulă, mușchii ridicători și coborâtori ai mandibulei și articulația temporo-mandibulară.

Realizarea funcțiilor aparatului dento-maxilar se bazează pe activitatea neuro-musculară ce asigură dinamica și statica mandibulei.

La nivelul mușchilor, articulației, mucoasei bucale, limbii, dintelui și parodonțiului dentar se găsesc receptori tactili, termici, de presiune, care informează sistemul nervos central asupra stimulilor locali. În funcție de impulsurile primite, sistemul nervos central comandă mușchilor, prin nucleul motor masticator, să se contracte diferit ca să mobilizeze mandibula. Datorită unor legături nervoase din trunchiul cerebral, la programarea mișcărilor mandibulare participă și informațiile senzoriale gustative, olfactive, vizuale și labirintice.

Poziția limbii în cavitatea bucală influențează, de asemenea, echilibrul muscular,  datorita originii comune pe osul hyoid cu mușchii supra și infrahioidieni. Lipsa dinților precum și anomaliile de poziție ale maxilarelor și dinților determină o disfuncție a limbii repercutată printr-o poziție deficitară a capului și umerilor.

Depozitele de tartru, pungile parodontale, coroanele lungi, cariile juxtagingivale, pot cauza, prin intermediul  receptorilor parodontali, decompensări ale aparatului dento-maxilar.

Migrările dentare, cauzate de lipsa dinților, obturațiile și lucrările dentare realizate în supraocluzie sau infraocluzie sunt un factor de dezechilibru atât al captorului masticator cat și al posturii.

Echilibrul mandibular este în strânsă corelație cu starea de postură. Modificările posturale se află la originea unui număr crescut  de dezechilibre dento-maxilare. Postura, prin acțiunea și influenșa asupra articulațiilor cervico-occipitale și a mușchilor, participă la echilibrul mandibulei și al articulației temporo-mandibulare.

În concluzie, suntem de părere că tratamentul stomatologic nu trebuie niciodată să se limiteze la tratarea problemelor din cavitatea bucală, ci trebuie să ia în considerare omul ca ansamblu, cu toate afecțiunile sale.