fbpx

Tulburările ocluzo-mandibulare

Semnele tulburărilor ocluzo-mandibulare

Efectele degradării și pierderii dinților

Fiecare durere este un efect și fiecare efect are o cauză.

Lezarea masivă a țesutului dentar, lipsa dinților, tratamentele stomatologice incorecte produc dezechilibru la nivelul aparatului dento-maxilar. Acestea au ca efect apariția dizarmoniei ocluzale care duce la schimbarea direcției de distribuire a forțelor ocluzale, ceea ce genereaza suprasolicitarea dințiilor și influențează negativ funcționalitatea arcadelor dentare, a sistemului muscular, a articulației temporo-mandibulare și a sistemulului nervos central.

Aceste suprasolicitări sunt însoțite de semne și simptome locale și generale.

Semne locale:

1. Semne dentare:

  • Durerea
  • Fracturile marginilor incizale ale dinților frontali, fisuri
  • Fracturile dinților laterali. Dinții cu obturații voluminoase sunt predispuși la fractură dacă există tulburari ale relațiilor de ocluzie.
  • Migrari dentare care dezechilibrează relațiile ocluzale. Aceste migrări pot fi secundare edentațiilor (lipsei dinților), cariilor de pe fețele proximale, obturațiilor și coroanelor care nu refac punctul de contact cu dintele vecin, obturațiilor și lucrărilor care nu refac morfologia și funcția suprafeței ocluzale în relație cu dinții antagonisti.
  • Miloliza (abfracția) care este o lipsă de substanță în sens orizontal, localizată la baza dintelui, în zona cervicală a feței vestibulare. Apare la dinții aflați în traumă ocluzală, iar pacientul poate prezenta hiperestezie locală manifestată prin sensibiltate la rece. Acestea sunt asociate și cu un periaj intens abraziv. Mare atenție la tehnica de periaj și la tipul de periuță utilizat.
  • Abraziunea dentară care poate fi fiziologică și patologică. Cea fiziologică se produce la dinții ambelor arcade și e corelată cu vârsta pacientului. Cea patologică este localizată la un grup de 2-4 dinți, dar poate fi și generalizată când are drept cauză bruxismul și acțiunea erozivă a alimentelor și nu e corelată cu vârsta pacientului.
  • Necroza pulpară, pulpopatii care apar prin comprimarea pachetului vasculo-nervos apical, urmare a unei coroane sau obturații rămasă înaltă, sau prin abraziunea smalțului și dentinei și apariția unor modificări metatabolice la nivelul pulpei dentare.

2. Semne parodontale:

  • Mobilitate dentară fără pungi parodontale
  • Spații interdentare ce permit traumatizarea gingiei de către alimente

3. Semnele musculare:

  • Durere localizată sub formă de jenă, tensiune, oboseală la nivelul muschilor maseteri, temporali, pterigoidieni
  • Durere iradiată difuză situată la distanță de zona afectată
  • Mișcările mandibulei sunt influențate de durerile musculare și pot exacerba aceste dureri

4. Semne articulare:

  • Zgomote la mișcarea de deschidere a gurii
  • Limitarea miscărilor mandibulei

Semne generale:

1. Cefaleea ce poate fi determinată de:

  • Contracții asimetrice ale muschilor mobilizatori ai mandibulei datorită masticației unilaterale
  • Afecțiuni ale țesutului parodontal
  • Tulburări morfofuncționale la nivelul articulației temporo-mandibulare
  • Modificări de poziție ale mandibulei datorită dezechilibrului ocluzal

2. Vertijul este frecvent asociat cu cefaleea. Când apar împreună, se recomanda și efectuarea examenelor neurologice și radiografice ale coloanei vertebrale cervicale.

3. Durerile de spate datorită relației de vecinatate dintre aparatul dentomaxilar, coloana vertebrală și sistemul muscular care face legatura dintre acestea. Afectarea și suferința unui component le influentează reflex pe celelalte.

Afecțiunile aparatului dentomaxilar apărute la nivelul dinților, muschilor ridicători și coborâtori ai mandibulei, la nivelul articulației temporo-mandibulare pot modifica uneori postura individului.

Recomandarea este ca orice leziune aparută la nivelul structurilor dento-parodontale prin carie și tartru să fie rezolvată imediat printr-un tratament adecvat și nu lăsată să genereze apariția unor complicații locale și generale nedorite.

E ZÂMBET, E ARMONIE